Sanjuro

Sanjuro (1962)

椿三十郎

"Roninul anonim, spirit independent si dornic de libertate deplina, impertinent vagabond este cel care descurca itele incalcite punand intr-o lumina istorica veridica tarele unei caste paralizate." - Romulus Vulpescu 1966 (Cinema)

Data lansării
1962-01-01
TMDB
7.9 / 10 (761)
Durată
1 h 36 min
Genuri
Dramă, Acțiune, Comedie
Regizor
Akira Kurosawa
Colecție
Sanjuro Collection

Distribuție

Curiozități

  • Filmat în: Japonia

Sanjuro este un film jidaigeki japonez alb-negru din 1962, regizat de Akira Kurosawa și cu Toshirō Mifune în rolul principal. Este o continuare a filmului Yojimbo (1961) al lui Kurosawa.

Producție

Scenariul filmului este inspirat în mare măsură din romanul „Zile pașnice” (日日 平安 Hibi hei-an) al lui Shūgorō Yamamoto. Inițial, Sanjuro urma să fie o adaptare fidelă a povestirii, în care protagonistul urma să fie samuraiul rătăcitor Sugata Hirano, care nu era un luptător foarte bun cu sabia, în schimb era foarte inteligent.

După succesul filmului Yojimbo (1961), compania Toho a decis să-l reînvie pe popularul antierou Sanjuro, samuraiul rătăcitor care vine „de nu se știe unde” și merge „nu se știe încotro”. Kurosawa a modificat scenariul în consecință și a vrut să i-l dea asistentului său, Hiromichi Horikawa, pentru a-l regiza el, dar conducătorii studioului au decis că ar fi mai potrivit să-l regizeze chiar Kurosawa.

Filmările au început la 25 septembrie 1961 cu scena din interiorul altarului, filmată pe platourile companiei Toho. Cineastul a filmat unele scene cu mai multe camere și a folosit lentile de lungă distanță. La începutul lunii octombrie au fost filmate scenele din interiorul hambarului și apoi din casa lui Terada și din conacul lui Kurofuji. Toate secvențele interioare au fost filmate în studioul companiei Toho.

Secvența duelului final, filmată la mijlocul lunii decembrie, a presupus un schimb intens de priviri de 26 de secunde și o explozie spectaculoasă de sânge din pieptul lui Hanbei Muroto (interpretat de Tatsuya Nakadai), ca urmare a amplasării sub chimono a unui furtun conectat la o butelie. Sângele (de fapt un amestec de sirop de ciocolată și apă carbonatată) a fost împroșcat cu o presiune mare, spre mulțumirea lui Kurosawa.

Filmările au fost încheiate la 20 decembrie 1961, după mai puțin de trei luni de la începerea lor, muzica a fost înregistrată două zile mai târziu, iar echipa de sunet a lucrat pentru adăugarea coloanei sonore până în preajma Crăciunului. Prima vizionare în fața unui colectiv restrâns a avut loc la 27 decembrie 1961. Lungimea peliculei este de 2.685 m. Durata filmului este de 95 de minute (sau de 96 de minute, după alte surse).

Citește pe Wikipedia · Text din Wikipedia, CC BY-SA 4.0. Date din Wikidata.

Recomandate